Importanţa parteneriatului public-privat (PPP) în domeniul transporturilor

 Precum ştim cu toţii, domeniul trans­porturilor din Romania are nevoie de investiţii foarte mari, iar prin astfel de proiecte de parteneriat public-pri­vat se vor atinge 2 obiective mari: pe de o parte se vor atrage fonduri su­plimentare, iar pe de altă parte, investiţiile re­alizate vor fi ulterior gesti­onate de operatorul privat care a investit (operatorii privaţi fiind în acelaşi timp recunoscuţi ca fiind mai buni gestionari decât statul).

Acest tip de parteneriat este aplicat cu succes de mulţi ani în multe sta­te ale lumii, obiectivul fi­nal care este atins fiind îm­bunătăţirea ni­velului de viaţă al cetăţenilor.

Diferenţa între PPP şi metoda tradiţională este că, în cazul PPP, profi­tul sectorului pri­vat este relaţionat direct rezultatelor serviciilor oferite de investitor şi performanţei activelor pe perioada derulării contractului. Astfel, sectorul privat devine responsabil nu doar de crearea şi predarea activelor, dar şi de operarea şi întreţinerea acestora pentru următorii ani.

Dacă prin metoda tradiţională, investitorii privaţi constru­iesc şi apoi predau rezultatul lucrărilor, prin contractul PPP/concesiune, autorităţile contractante se asigură că secto­rul privat îşi asumă responsabilitatea calităţii design-ului şi construcţiei, iar pe termen lung a întreţinerii activelor.

Beneficiile majore ale aplicării unor astfel de proiecte în regim de parteneriat public - privat sunt:

  • consolidarea infrastructurii;
  • furnizarea de servicii care, atfel, nu ar fi disponibile;
  • noi facilităţi furnizate eficient şi efectiv;
  • inovare şi “best practice”;
  • reducerea gradului de împrumutare a sectorului public.

Avantajele parteneriatului public-privat sunt:

  • utilizarea încă din faza de concepţie a proiectului a expe­rienţei partenerului privat;
  • partenerul privat preia cea mai mare parte a riscurilor proiectului (proiectarea, construcţia, operarea, riscul co­mercial, uneori) autoritatea publica plăteşte doar când investiţia este gata şi operaţională;
  • nivelul serviciilor se păstrează constant pe toată durata contractului (10-35 de ani);
  • este încurajată utilizarea de noi tehnologii mai econo­mice şi care protejează mai mult mediul înconjurător;
  • sunt utilizate resursele private;
  • reducerea termenelor de execuţie sau de operare;
  • costul furnizării serviciului pe toată durata de viata a proiectului este mai scăzut;
  • cunoaşterea tuturor costurilor proiectului de la început; în acest fel planificarea bugetară se face foarte uşor.
  • raportul cost/calitatea serviciilor este superior unuia obţinut printr-un contract de achiziţie publică în sistem clasic.

Există şi dezavantaje, însă acestea sunt categoric mult mai mici faţă de avantajele menţionate mai sus. Este vor­ba de aspecte precum:

  • pierderea gestionării serviciului public de către autori­tatea publică;
  • costul finanţării pen­tru realizarea infrastructurii (construc­ţiei) este mai ridicat (banii privaţi sunt mai scumpi);
  • angajarea într-un contract pe ter­men lung şi relativ inflexibil;
  • procedura de atri­buire a con­tractului de PPP este mai lungă şi mai cos­tisitoare (necesită asistenţă juri­dică, tehnică şi financia­ră pe parcursul procedu­rii de contractare);
  • posibilitate ridicată de eşec atunci când proiectul nu este suficient de bine pregătit;
  • o apreciere mai scăzută din partea po­pulaţiei.